Ultimul weekend in Senegal m-a convins. Este o tara in care imi doresc sa revin. Dincolo de dezordinea aceste tari, miscarea incalcita a oamenilor si mijloacelor de transport care de care mai dezintegrate si praful care domeneste peste tot, Senegalul ascunde niste locuri fantastice. Iar deschiderea si caldura oamenilor iti dau un sentiment de siguranta si libertate pe care nu-l regasesc inca in Kenya. In Senegal poti strabate tara intr-un Renault break anii '70 (adica taxi-brousse), destinat, deci, pentru 5 persoane, cu alti 11 co-pasageri si soferul fara sa fii crispat pentru ca cei din jur iti zambesc si micile gesturi de curtoazie intretin o atmosfera conviviala. Senegalul are si o infrastructura turistica pentru toate gusturile. Poti gasi hoteluri sau campements, adica complexe cu casute individuale cu decoratiuni facute de mesterii din sat. Sunt multi investitori francezi care ofera la un pret decent o cazare intr-o ambianta chic, in zone in care nu a ajuns inca turismul de masa.

Senegalul, cu o populatie covarsitor musulmana - aproape 9 din 10 senegalezi - are o reputatie de toleranta religioasa. Si nu e poveste. Pe teritorul lui au loc anual doua dintre cele mai importante pelerinaje din Africa de Vest: pentru mususlmani (la Touba) si crestini (la Popenguine, de Rusalii). Cand am ajuns la Popenguine era pranz. Nimic nu misca in sat. Intre 1 si 4 dupa-amiaza toata lumea sta ascunsa. Nici macar vanzatorii ambulanti nu misca. Plaja - pustie. E drept ca in afara de plaja, in afara pelerinajului, in Popenguine nu poti face multe. O rezervatie plantata la initiativa femeilor din sat pentru a evita eroziunea solului poate fi vizitata, dar nimic spectaculos: vegetatie uscata, bumbac, cateva egrete si specii de salcami si, desigur, nelipsitii baobabi. E amplasata pe o cocoasa de deal in care francezii au sapat bunkere in Al Doilea Razboi Mondial pentru a-si apara posesiunile din Africa Occidentala. Ceea ce e interesant este ca aceasta organizatie - le Rassemblement des femmes de Popenguine - a pus bazele unui turism ecologic si sustenabil inca de acum 25 de ani, construind, pe langa rezervatie, o tabara. Banii rezultati din cazare si taxele de vizitare a rezervatiei merg catre educatie si servicii medicale.

Acum sunt destul de multi francezi stabiliti in Popenguine. Chiar proprietara campement-ului la care am stat era o frantuzoaica care, dupa ce si-a lasat familia la Paris, s-a recasatorit cu un localnic, si-a luat nume african si a deschis Campement Ebène http://www.campementebene.com/ . Toate tablourile si decoratiunile din casa sunt facute de ea. E locul perfect pentru relaxare, lectura, departe de internet si televizor.